Lectia form fundamentală a procesului de instruire la informatica.

Lectia- este forma fundamentala a procesului de invatamint in care se desfasoara activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic intr-o unitate de timp delimitata.Lectia se desfasoara intr-o succesiune de etape care confera o anumita structura. Tipul de lectie se stabileste in functie de materia de studii si proiectarea propriu-zisa a materiei date.
Tipurile principale de lectii sunt.
              Lectia de transmitere sau insusirea cunostintelor.
              Lectia de formare, priceperii si deprinderii.
              Lectia de recapitulare si sistematizarea cunostintelor.
              Lectia de evaluare a performantilor scolare.
              Lectia mixta(combinata).
 Structura este urmatoarea:

·    Momentul organizatoriccare asigura conditille unei bune desfasurare ai lectiei.

·    Pregatirea pentru tema noua-care consta in actualizarea unor cunostinte anterior dobindite, care sunt necesare pentru studiul temei noi.

·    Anuntarea subiectului lectiei deseori se propune o metoda accesibila pentru a motiva pe elevi si a cointeresa pentru studiul acestei teme.

·    Transmiterea cunostintelor care ocupa cea mai mare parte a timpului fiind utilizate strategii specifice iar activitatea de invatare este dirijata de catre profesor prin prezentarea noului continut.Tinindu-se cont de activismul elevilor pentru aceasta lectie.

·    Fixarea cunostintelor care poate fi realizata pentru conversatie sau aplicatie practice.

·    Explicarea si anuntarea temei pentru acasa.

Valentele ale acestei tip de lectie pot fi:

-       Lectia prelegere.

-       L.dezbatere.

-       L.introductiva.

-       L.vizita.

 Lectia de formare,priceperii si deprinderii, are structura:

-Momentul organizatoriu.

-Anuntarea subiectului lectiei.

-Actualizarea sau prezentarea unor conostinte ce prezinta suportul teoretic al exersarii.

-Explicarea şi demonstrarea modelului actiune de executat realiyat de regula de cadrul didactic in vederea formăriile elevii a acţiunilor indicate.

-Exersarea propriu-zisă care se realizează sub îndrumarea profesorului iar mai apoi sub forma unor exerciţii variante sub realizate de către elevi. Aceste exerciţii sunt dozate şi gradate.

-Evaluarea rezultatelor obţinute.

Lecţia de recapitulare şi sistematizarea cunoştinţelor:

   Acest tip de lecţie urmăreşte consolidarea ,sistematizarea şi uneori chiar complectarea cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor. Aceasta se organizeaza la sfirsitul unui capitol la sfirsitul unui simestru  sau un scolar sau la inceputul anului scolar inainte de a fi efectuata evaluarea finala.                                            

  Are urmatoarea structura:

-Momentul organizatoriu.

-Anuntarea subiectului.

             -Recapitularea propriu-zisa, care poate fi efectuata in baza unei conversatie dupa un plan anumit.

-Aprecierea rezultatului.

 Lectia de evaluare a perfomantilor scolare,are structura:

-Momentul organizatoriu .

-Anuntarea suviectului evaluarii.

-Evaluarea proriu-zisa.

-Aprecierii generale, concluzii,recomandari.

              Valente: lectia de evaluare orala;evaluarea cu ajutorul calculatorului,probele scrise.

Lectia mixta,are urmatoarea structura:

- Momentul organizatoriu

-Verificarea cunostintelor si deprinderilor anterior dobindite

-Pregatire pentru tema noua

-Anuntarea subiectului lectiei

-Transmiterea noilor cunostinte

-Fixarea cunostintelor

-Anuntarea si explicarea temei pentru acasa

Activitatea frontala- desemneaza modul de organizare in care profesorul lucreaza direct cu clasa intreaga.   Activitatea pe grupe- presupune ca grupe sunt constituite prin divizarea colectivului si functioneaza doar pe parcusul realizarii unor sarcini. Fiecare grupa isi desfasoara activitatea independent de cealalta printre cooperarea dintre membrii sai.

Alte forme de organizare sunt:

-consultatie;

-ore obtionale;

-cercuri pe materie;

-jocuri si concursuri scolare;

-sarbatori scolare;

-intilnirii cu personalitati din domeniul stiintei si tehnice;

-excursii si vize didactice;

-activitatii  cultural distractive;

-vizualizarii de spectacole, filme.

Curiculumul disciplinei informatica.

Curiculumul disciplinei informatica.

Curiculumul - este un cuvînt cheie al pedagogiei contemporane, care semnifică alegere, cursă, drum. În sens larg, prin curiculum înțelegem ansamblul proceselor educative de învățare, prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar. În sens restrîns, noțiunea de curiculum cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se indică datele esențiale privind procesele școlare și experiențele de învățare, pe care școala le oferă elevului.Astfel de curriculum se numește oficial .

           Curiculumul la informatică se bazează pe următoarele tipuri de competențe:

1) Competente chieie.

2) Competente specifice.

3) Subcompetente.

Proiectarea didactică - activitate complexă de anticipare a ceea ce dorește și trebuie să realizeze profesorul împreună cu elevii în cadrul unei lecții (sistem de lecții), astfel încît competențele sau obiectivele să fie atinse.

        La elaborarea proiectului de lungă durată profesorul utilizează 1)curriculumul la disciplina școlară 2)manualul 3)ghidul de implementare 4) ghidul profesorului la manualul respectiv

alte referințe bibliografice care vor ajuta p/u realizate proectului.

 La elaborarea planificărilor se parcurg următoarele etape: 1)realizarea asocierilor dintre subcompetențe și conținuturi  2) împărțirea conținuturilor în unități de învățare 3)stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare 4)alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învățare, în concordanță cu subcompetențele și conținuturile vizate.

Lectia-forma fundamentala a procesului de instruire la informatica.

Lectia-forma fundamentala a procesului de instruire la informatica.

          Lectia-este forma fundamentala a procesului de invatamint in care se desfasoara activitatile                             elevilor sub conducerea cadrului didactic intr-o unitate de timp delimitata.

Lectia se desfasoara intr-o succesiune de etape ,care confera o anumita structura.
Tipul de lectie se stabileste in functie de materia de studiul si proiect proporiu-zisa a materiei date.

Tipurile principale ale lectiei sunt:

1. Lectia de transmitere sau insusirea cunostintelor;
2. Lectia de formare,de priceperi si de deprinderi;
3. Lectia de recapitulare si sistematizare a cunostintelor;
4. Lectia de evaluare a performantelor scolare;
5. Lectia mixta(combinata).

Pentru lectia de tip I structura este urmatoare:

1. Momentul organizatoric,care asigura conditiile unei bune desfasurari a lectiei.
2. Pregatirea pentru tema noua,care consta in actualizarea unor cunostinte anterior dobindite care sunt necesare pentru studiul temei noi.
3. Anuntarea subiectului lectiei ,deseori se propune o metoda accesibila pentru ai motiva pe elevii si ai conteresa pentru studiul temei propuse.
4. Transminterea cunostintelor care de fapt ocupa cea mai mare parte a timpului fiind utilizate strategii specific,iar activitatea de invatare este dirijata de catre profesor prin prezentarea noului continut.Tinindu-se cont de activismul elevilor pentru a fi dobindite performantele necesare pentru aceasta lectie.
5. Fixarea cunostintelor care poate fi realizata prin conversatii sau aplicatii practice .
6. Explicarea si anuntarea temei pentru acasa.Valente ale acestui tip de lectie,pot fi:lectia prelegere,lectia dezbatere,lectia introductive sau lectia vizita.

Pentru lectia de tipul II:

Acest tip de lectie contine forma structurala:

1. Moment organizatoric;
2. Anuntarea subiectului lectiei;
3. Actualizarea sau prezentarea unor cunostinte ce prezinta suportul theoretic al exersarii.
4. Explicarea si demonstrarea modulului actiunii executat,realizate de regula de cadrul didactic in vederea formarii la elevi a actiunilor indicate.
5. Exersarea propriu-zisa ,care se realizeza sub indrumarea profesorului ,iar apoi sub forma unor exercitii variate.Acestea exercitii sunt dozate si gradate.
6. Evaluarea rezultatelor obtinute.

Pentru al III-lea tip de lectie:

Acest tip de lectie urmareste considerarea sistematizarea si uneori completarea cunostintelor si deprinderilor elevilor.
Aceasta se organizeaza la sfirsitul unui capitol,la sfirsitul simestrului sau an scolar ,inainte de a fi efectuata evaluarea initiala.

Structura acestei lectii:

1. Moment organizatoric;
2. Anuntarea subiectului lectiei;
3. Recapitularea propriu-zisa ,care poate fi efectuata in baza unei conversatii dupa un plan anumit sau expunerea sinteza de catre cadrul didactic.
4. Aprecierea rezultatelor.

Al IV-lea tip de lectie:

Care are ca functie :diagnoza si conexiunea inversa a cunostintelor ,perceptiei,deprinderilor obtinute.

Structura acestei lectii:

1. Moment organizatoric;
2. Anuntarea subiectului lectiei;
3. Evaluare propriu-zisa;
4. Aprecieri generale concluzii,recomandari.

Variante de tip lectie evaluare:

Lectia de evaluare orala,lectia de evaluare cu ajutorul calculatorului ,lectie mixta(combinata).

 Al V-lea tip de lectie:

1. Moment organizatoric.
2. Verificarea cunostintelor si deprinderilor anterior dobindite.
3. Pregatire pentru tema noua
4. Anuntarea subiectului lectiei
5. Transmiterea noilor cunostinte
6. Fixarea cunostintelor
7. Anuntarea si explicarea temei pentru acasa

Dupa numarul de elevi care participa la realizarea sarcinilor ,activitatea elevilor poate fi organizata:

• frontal;
• pe grupe;
• individual.

Activitatea frontala:desemneaza modul de organizare in care profesorul lucreaza direct cu clasa intreaga .Un dezavantaj al acestei modalitati de organizare este ca elevii au un rol mai mult pasiv si nu exista posibilitatea de diferentiere a instruirii.

Activitatea pe grupe:presupune ca grupele sunt constituite prin divizarea colectivului si functioneaza doar pe parcursul realizarii unei sarcini.Fiecare grupa isi desfasoara activitatea independent de cealalta prin cooperare dintre membrii sai.

Activitatea individuala:Presupune ca fiecare elev,realizeaza sarcini independent .Sarcinile de lucru in acset caz pot fi :commune sau diferentiale pe categorii de elevi de la cel mai slab la cel mai puternic.

Alte forme de organizare sunt:

1. Consultatii;
2. Ore obtionale;
3. Cercuri pe materii;
4. Jocuri si concursuri scolare;
5. Serbari scolare;
6. Intilniri cu personalitati in domeniul stiintei si tehnicii;
7. Excursii si vizite didactice;
8. Activitatea cultural distractive;
9. Vizionari de spectacole.

Alt tip de lectie:
Cadrul ,evocare ,reflexie ,evaluare este un procedeu efficient prin care profesorii ii indruma pe elevii spre intelegere si crearea unei atitudini personale asupra celor invatate.

Acest cadru ofera posibilitatea ca eleii sa examineze critic informatiile si in baza lor sa-si reconstituie propria imaginatia ,asupra evenimentelor studiate.

Etapele unei astfel de lectii sunt:

1. Evocare;
2. Realizarea sensului;
3. Reflexia;
4. Extinderea in caz de necessitate.

1.Se provoaca interesul ,se stimuleaza elevul pentru a se gindi la ceea ce stie si poate sa faca.La aceasta etapa se stabilesc obiectivele invatarii care permit formarea cunostintelor,obiectivelor si atitudinilor celor ce invata.La aceasta este necesara implinirea activa a elevilor ,datorita careia ei devin constienti de propria lor gindire si isi formeaza limbajul propriu.

2.La aceasta etapa,cel care invata vine in contact cu noile informatii sau idei,aceasta faza de invatare permite profesorului sa aiba o influenta mai redusa asupra elevilor si sa-si mentina in mod active si independent straduinta de a-si forma noi concept.Aceasta etapa permite elevilor  sa-si mentina interesul care a fost stabil in faza de evocare .Rolul profesorului de a monotoriza doar activitatea.Subiectul lectiei va realiza prin divesre activitati  care sunt relevante pentru obiectivele stabilite.

3.In aceasta etapa ,permite sa se consolideze cunostintele noi si sa-si restructureze activ schema de invatare ,pentru a include in ea unele concept noi.Aceasta etapa permite sa aiba loc invatare durabila caracterizata de schimbarea propriu-zisa ,care permite formrea unor nou set de comportamente sau a unor convingeri noi.Tot odata  aici este bine sa ne amintim sis a intelegem toata experienta parcursa in activitate.

4.Faza acesata reflecta sistemul de cunostinte,abilitati si atitudini ,care permit formarea unor competente si este nevoie de a le aplica in diferite situatii de integrare.
Sarcina acestei etape,este de a implica elevii in conditii de integrare autentice.Adica,de a rezolva situatii reale din viata care stimuleaza mobilizarea resurselor interne si externe ale elevilor.La aceasta etapa se propun studii de caz ,alaborare de proiecte  fie individuale fie in grup ,care sunt realizate nu pe parcursul unei lectii.

Sugestii metodologice pentru compartimentuui Editarea textelor (aplicatia Microsoft Word)

Sugestii metodologice pentru compartimentuui Editarea textelor (aplicatia Microsoft Word)

Pentru acest compartiment ,conform curriculumului se vor realiza urmatoarele subcompetente.

Sb1.Aplicarea operatiilor specifice editarii textelor.
Sb2.Utilizarea instrumentelor de corectare gramaticala a textelor;
Sb3.Crearea si prelucrarea listelor;
Sb4.Crearea si editarea tabelelor;
Sb5.Crearea si editarea diagramelor;
Sb6.Inserarea obiectelor;
Sb7.Utilizarea instrumentelor de grafica orientat pe obiecte;
Sb8.Utilizarea instrumentelor de formatare a imaginilor din componenta documentelor.
Pentru realizarea acestor subcompetente vom propune spre studiu urmatoarele notiuni:
Tehnoredactare,pregatirea tehnica si grafica a unui text inainte de a fi tiparit.
Tehnoredactare se realizeaza prin mijloace care permit prelucrarea textului si utilizarea diversilor instrumente.

La formatarea caracterelor se stabilesc urmatoarele caracteristici:

• fontul;
• stilul de afisare;
• dimensiune;
• culoare de afisare;
• efecte speciale;

Pentru a stabili acestea,din meniul Format se alege Font.
Fonturile reprezinta un set maxim din 256 caractere,care au un aspect oratic comun si sunt identificate prin nume.

Stilurile reprezinta atribute ale caracterilor care pun in evidenta careva idei sau care subliniaza careva proprietati.

Pentru formatarea paragrafului,se tine cont de obtiunile care le ofera proprietatea Paragraph din meniul Format.

Stabilirea proprietatii pentru paragrafe incadreaza urmatoarele :

• alinierea;
• indentareal
• spatiul dintre liniile paragrafului;
• efecte speciale la nivel de paragraf.

Indentarea-determina pozitia de orizontala a marginilor fiecarui paragraf.
Efecte speciale le determina cu Border and Shading.

La nivel de pagina,formatarea se realizeaza utilizind meniul File-Page Setup.

Se incadreaza urmatoarele proprietati:

• dimensiunea fizica;
• orientarea;
• marginile;
• dimensiunea antetului si subsolului;
• alinierea pe verticala a textului;

Pentru a stabili antetul subsolului din meniul View-Header and Footer.
Pentru a aranja textul in coloane ,alegem obtiune Colomns-Format.
Pentru a numerota din meniul Insert-Page Numbers.

Listele -reprezinta fragmente de texte in care fiecare paragraf este evidentiat cu un simbol sau cu un numar de ordine:
-liste marcate;
-liste numerotate;
Format-Bullets and Numbering

Pentru tabele este bine sa se difineasca notiunea de tabel-un obiect complex format din linii si coloane intersectia fiecarui rind cu o coloana formeaza o celula.

In fiecare tabel dreptul sa indicam urmatoarele:

• texte;
• numere;
• formule;
• obiecte create cu alte aplicatii.

Tabel-Insert

Operatiile ce tin de tabele:

• stergerea;
• copierea;
• impartirea tabelului in 2 parti(Split Cells);
• unirea a doua sau mai multe celule(Merge Cells);
• deplasarea in cadrul tabelului cu ajutorul tastaturii;
• Shift+tab=deplasara in celula anterioara.

Pentru rederectioanrea textului se selecteaza optiunea "Text direction".
In tabelele din Word se pot efectua si sortari in ordinea ascendenta sau descendenta.Si in Word putem utiliza si formulele de calcul.

Pentru inserarea obiectelor grafice se tine cont de urmatoarele:
In aplicatia Microsoft Word se pot adauga obicte din urmatoarele aplicatii sau formule.

Microsoft Word at permite scrierea textelor in format artistic.

Microsoft Graceart ne permite sa realizam grafice si diagrame.

Toate acestea le putem utiliza prin Insert-Object.

Aplicatia Microsoft Word permite sa se realizeze imagini proprii cu ajutorul barei Drawing.

Pentru a crea un obiect integru ,utilizatorul selecteaza fiecare obiect si efectueaza gruparea acestora.

Diagramele reprezinta imagini in care valorile datelor numerice sunt redate prin dimensiunile unor obiecte grafice.

Elementele diagramei sunt:

• titlu;
• zona de desenare;
• axa abscisii x;
• axa valorilor y;
• legenda.

Tipurile de diagrma propuse pentru clasa a 7-a sunt:

• diagrama cu culoare;
• diagrama cu bare;
• diagrama liniara;
• diagrama circulara.

Taxonomii ale obiectivelor

Taxonomii ale obiectelor.

Taxonomia a obiectelor reprezinta o clasificare sistematica a finalitatilor procesului de invatamint.

Obiectivul este o reflectare anticipata a rezultatului invatarii ce se produce in cadrul unei secvente educationale,concentrindu-se asupra rezultatului la care trebuie sa ajunga intr-o secventa determinata proiectindu-l sub forma unui "dat" care poate fi detectat si evaluat.

Scopul se concentreaza asupra desfasurarii actiunii anticipindu-i etapele si operatiile prin prisma unei finalitati generale mai indepartate.

Formularea obiectivelor operationale tin de unele cerinte ca:

• sa fie clare,explicite atit cit pentru elev cit si pentru profesor;
• sa fie accesibile majoritatii elevilor si realizabile in interval de timp efectiv;
• sa corespunda particularitatilor de virsta a elevilor si pregatirii anterioare;
• sa nu fie prea numeroase;
• sa desrcie un compartiment observabil si masurabil(nu se admite verbul "sa poata" si "sa cunoasca";
• sa vizeze o operatie singulara;
• sa fie transmisibile de la situatii pedagogica la o situatie reala de viata;
• sa reflecte activitatea elevului si si nu al profesorului.

Una din cele mai cunoscute taxanomii,este taxanoimia lui Benjamin Bloom, bazata pe obiective cognitive,care poate fi complectata de taxonomia lui Krathwohl, bazata pe domeniul activ si taxonomia lui Simpson, domeniu psihomotor.

Pentru fiecare domeniu sunt identificate competente care marcheaza cresteri pe fiecare din acestea niveluri.
Bloom a identificat stadiile invatarii urmarind firul logic al gindirii.Inainte de orice trebuie sa cunosti conceptul,apoi sa-l inveti,apoi sa-l poti aplica ,sa-l poti analiza,sa fii capabil sa sintetizezi si sa-i evaluezi.

In 2001 ele au fost revezuite si formulate sub forma unor verbe.

1. A tine minte:a recunoaste,a descrie,a identifica,a numi,a gasi.
2. A intelege:a interpreta,a sumaliza,a parafraza,a clasifica,a compara,a explica,a exemplifica.
3. A aplica:a implementa,a folosi,a executa.
4. A analiza:a compara,a organiza,a atribui,a sublinia,a structura,a integra.
5. A evalua:a verefica,a critica.a experementa,a judeca,a testa,a monotoriza.
6. A crea:a construi,a planifica,a inventa,a face.

Pentru domeniu afectiv (Krothwohl) el incadreaza:

1. Receptare;
2. Reactie sau respuns;
3. Valorizare;
4. Organizare;
5. Caracterizare;
6. Evaluare.

Pentru domeniu psihomotor (Simpson):

1. Perceprtie (percepere);
2. Dispozitie;
3. Reactie dirijata;
4. Automatism;
5. Reactie complexa;
6. Evaluare.

PROIECTAREA  LECŢIEI

TIPURI DE ORGANIZARE A LECŢIEI

  În funcţie de numărul participanţilor şi relaţia de lucru ce se stabileşte între cel educat şi cel care educă, activităţile didactice pot fi:

·         frontale (lecţia, seminarul, activitatea de laborator, vizita, excursia, activitatea în cabinete pe specialităţi, vizionarea de spectacole sau conferinţe, prezentări tehnice etc.);

·         de grup (consultaţii, meditaţii cu scop de recuperare, experimente cu caracter de cercetare ştiinţifică, cercul de elevi, întâlniri cu specialiştii, concursuri, redactarea revistelor, dezbateri, serate literare, sesiuni de comunicări etc.);

·         individuale (munca independentă şi studiul individual, rezolvarea de exerciţii, rezolvarea independentă de probleme, instruirea programată, instruirea asistată de calculator, elaborarea de compuneri, elaborarea de proiecte, lucrări practice independente, pregătirea şi susţinerea unor comunicări, pregătirea şi susţinerea unor examene, elaborarea de material didactic sau întreţinerea lui etc.).

Lecţiile nu pot acoperi în întregime aspectele de conţinut sau de deprinderi vizate. Ele răspund unor performanţe minimale. Performanţa se obţine prin activităţi complementare, care se pot desfăşura în şcoală, dar  în afara orelor alocate disciplinei. Aceste activităţi motivează învăţarea, aprofundează conţinuturi, întăresc achiziţiile informaţionale, dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. În egală măsură este recomandat ca elevii să fie încurajaţi a lua parte la activităţi extraşcolare organizate de alte instituţii: dezbateri publice, dezbateri televizate, tabere şcolare de pregătire de specialitate etc.

CONCEPTUL DE UNITATE CADRU ŞI LECŢIA CA MICROSISTEM  PEDAGOGIC

Prin unitate cadru se înţelege o succesiune de momente didactice caracterizate de coerenţă de conceptualizare a conţinuturilor care vizează atingerea unor obiective operaţionale specifice. Noţiunea se suprapune parţial celei de lecţie. Lecţia se consideră o entitate de învăţământ, ceva mai mult decât un cadru de organizare a instrucţiei, ea presupune mecanisme şi legităţi de structurare şi funcţionare  bine cunoscute. O lecţie are:

·         o dimensiune funcţională (îşi propune un scop şi obiective specifice);

·         o dimensiune structurală (implică resurse umane, materiale, procedee şi metode didactice, mijloace de învăţământ, presupune un timp determinat şi un mediu didactic de desfăşurare în vederea unui transfer informaţional);

·         o dimensiune operaţională (o strategie specifică de atingere a obiectivelor şi de evaluare a calităţii achiziţiilor).

TIPURI ŞI VARIANTE DE LECŢII

       

Lecţia, ca unitate de bază a desfăşurării procesului instructiv-educativ,

Îmbracă forme de organizare diverse care întăresc convingerea celor implicaţi în managementul educaţiei şi profesorilor că este o manieră comodă, sigură, eficientă, care imprimă ritm şi continuitate procesului. Literatura de specialitate consemnează următoarele tipuri de lecţii:

·         lecţia mixtă sau combinată;

·         lecţia de comunicare / însuşire de noi cunoştinţe;

                             - lecţia introductivă;

                             - lecţia prelegere;

                             -  lecţia seminar;

                             - lecţia programată;

·         lecţia de formare de priceperi şi deprinderi;

- lecţia de formare de deprinderi de acţiune intelectuală.

- lecţia de rezolvare de probleme;

- lecţia de lucrări de laborator;

- lecţia de formare a unor deprinderi tehnice;

·         lecţia de fixare şi sistematizare;

·         lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare.  

LECŢIA MIXTĂ

Lecţia mixtă este cea mai frecventă formă de organizare a activităţii didactice în învăţământul preuniversitar. Ea urmăreşte atingerea mai multor scopuri sau sarcini didactice distincte: transferul de noi cunoştinţe, sistematizarea şi consolidarea achiziţiilor şi verificarea sau evaluarea performanţei şcolare.

LECŢIA  DE  COMUNICARE / ÎNSUŞIRE

DE NOI CUNOŞTINŢE

                             Acest tip de lecţie este recomandat la început de capitol, la teme mai dificile în care se urmăreşte în mod deosebit învăţarea în clasă, sau la clasele terminale, când tema este amplă şi impune prezentarea sub formă de prelegere. Lecţia are ca specific eliminarea etapelor ce ţin de lecţia anterioară, trecându-se, după momentul organizatoric, direct la anunţarea titlului, obiectivelor de referinţă şi competenţelor specifice. Cea mai mare parte a lecţiei  se consumă cu comunicarea şi însuşirea de noi cunoştinţe, ultimile minute servind pentru consolidarea ideilor principale, fixării relaţiilor, cristalizării concluziilor, precum şi la indicarea temei pentru acasă.

                              

a)    LECŢIA INTRODUCTIVĂ

               Această lecţie este un pic mai specială, ea având rolul de a oferi o imagine de ansamblu asupra unei ştiinţe, discipline şcolare, unui capitol etc. şi are drept scop acomodarea celui instruit cu mediul pedagogic şi noţional în care se va desfăşura etapa de instruire pe care o parcurge.

b)    LECŢIA PRELEGERE

                 Este o lecţie care se centrează pe metoda clasică cu acelaşi nume fiind rezervată claselor de liceu sau grupurilor de elevi care au puterea de a recepta, având pregătirea necesară, conţinuturi vaste dintr-un domeniu ştiinţific.

                               c) LECŢIA SEMINAR

                       Este o lecţie care se recomandă vârstelor şcolare mari. Ea presupune dezbaterea unui subiect pe baza studiului prealabil al unei literaturi de specialitate recomandate de către profesor. O astfel de lecţie se sprijină pe nivelul de pregătire al elevilor şi pe interesul pe care aceştia îl manifestă în mod constant pentru disciplina şcolară în cauză.

d)    LECŢIA PROGRAMATĂ

    Lecţia programată este o lecţie de comunicare / însuşire de cunoştinţe concepută pe baza manualelor sau textului programat. Învăţământul programat şi instruirea asistată de calculator pot constitui strategii didactice care să asigure transferul de conţinuturi către grupul celor care se instruiesc.

LECŢIA   DE   FORMARE   DE  PRICEPERI  ŞI  DEPRINDERI

                   Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi este specifică învăţământului vocaţional, unde este  utilizată în mod sistematic ca sistem de desfăşurare a procesului educativ. Fizica este o disciplină şcolară care vizează prin îndeplinirea obiectivelor cadru şi dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare a realităţii şi de experimentare.      

a)     LECŢIA DE FORMARE DE DEPRINDERI DE ACŢIUNE INTELECTUALĂ.

LECŢIA DE REZOLVARE DE PROBLEME

         Lecţia de rezolvare de probleme, implicând aplicarea şi exersarea contribuie la fixarea, aprofundarea lărgirea cunoştinţelor şi la evaluarea performanţelor. O astfel de lecţie poate servi la:

·        asimilarea cunoştinţelor;

·        rezolvarea unor situaţii practice;

·        fixarea limitelor unor teorii;

·        particularizări şi generalizări a unor rezultate;

·        valorificarea cunoştinţelor;

·        dezvoltarea gândirii logico-matematice;

·        dezvoltarea creativităţii;

·        organizarea şi reorganizarea conţinuturilor;

·        evaluarea rezultatelor învăţării;

·        dezvoltarea personalităţii;

·        încrederea în disciplină;

·        încrederea în calităţile personale;

·        perseverenţa;

·        calităţi de cercetător.

b) LECŢIA DE LUCRĂRI DE LABORATOR

       Disciplină experimental aplicativă, fizica, condiţionează obţinerea de bune rezultate prin folosirea experimentului ca principala modalitate de comunicare-însuşire a cunoştinţelor. Este foarte importantă dotarea laboratorului şi desfăşurarea activităţii didactice de fizică în laborator. Astfel vor putea fi întărite deprinderile de investigare a naturii, aptitudinile de a organiza (planifica) un experiment şi de interpretare a rezultatelor obţinute.

c) LECŢIA DE FORMARE A UNOR DEPRINDERI TEHNICE

      Este o lecţie care se poate desfăşura pe o structură în mare măsură asemănătoare lecţiei de laborator. Ea asigură formarea de priceperi şi deprinderi pentru elevii de vârstă şcolară mare, care se pregătesc în cadrul învăţământului vocaţional pentru o profesie, lecţia având un pronunţat caracter tehnic.

LECŢIA  DE  FIXARE  ŞI  SISTEMATIZARE

       O astfel de lecţie asigură consolidarea cunoştinţelor însuşite şi aprofundarea lor pe nivele superioare de înţelegere şi aplicare prin recapitulare. Lecţia de recapitulare presupune desfăşurarea unei activităţi intelectuale susţinute, pe baza căreia elevul valorifică conţinuturile achiziţionate într-o etapă de pregătire (studiul unui capitol al fizicii, al unei discipline etc.). Gândirea elevului poate fi disciplinată în baza unui algoritm pe care îl stabilesc de comun acord profesorul şi colectivul de elevi. Accentul cade pe înţelegere, analiză şi sinteză. Sunt întărite priceperile de a argumenta şi demonstra teorii ştiinţifice, dar şi acelea de a formula judecăţi de valoare cu privire la aplicabilitatea unor ipoteze de lucru. Lecţia de recapitulare va consolida competenţele pe care elevul va trebui să le dovedească toată viaţa.

LECŢIA  DE  VERIFICARE  ŞI  APRECIERE  A

REZULTATELOR ŞCOLARE

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor în scopul remedierii învăţării şi creşterii performanţei şcolare. Ea trebuie să servească diagnosticării nivelului de pregătire al elevilor şi să formuleze judecăţi de valoare în legătură cu performanţa. Variantele lecţiei de verificare şi apreciere pot fi: evaluare orală, evaluare prin lucrări scrise, evaluare prin lucrări practice, evaluare cu ajutorul programelor computerizate.